In pregatirile de nou an, o noua problema domestica si-a facut loc in preocuparile mele: obligatoriu si neaparat trebuia sa avem un calendar year-planner pe 2009 deasupra capului in dormitor. Ca sa avem, bineinteles, intotdeauna imaginea lucrurilor pe care nu le-am facut.
Cum piuneze nu aveam si problema trebuia rezolvata URGENT, am ajuns la solutia de compromis “scotch”. Trebuia el sa fie pe undeva prin casa, doar ca il folosisem ultima data acum 5 (banu 6) luni.
Asa ca am inceput quest-ul scotchului. Fiind la locul faptei (adica in dormitor), primul loc pe care mi-au cazut ochii a fost un coltisor in care se ingramadeau o gramada (sic) de chestii marunte: margele, pixuri, sticlute diverse etc.
Mi-am zis: de ce nu si scotch? Am inceput sa-l caut in stil propriu (adica ravasind totul in cale, daramand margele si imprastiind sticlute). Evident scotchul nu era acolo. In nemernicia si insensibilitatea mea am trecut mai departe cautandu-l in sertarul cu scule unde, evident l-am gasit. Am atasat year-planner-ul peretelui si end of story.
Cel putin eu asa am crezut.
Gresit, evident, deoarecea doua zi (azi) am aflat ca demersul meu a provocat o mini-depresie:
Cum ai putut sa cauti scotchul intre margelele mele? Tocmai iti spusesem ca nu mai am loc sa le pun acolo! Vreau sa ne mutam undeva unde sa am dulapul meu pentru margele in care tu sa nu-ti bagi nasul!
Ma intreb cati dintre noi, astia de pe malul stang, stiu care sunt chestiile minore cu consecinte dramatice pe care le facem zi de zi….