Împotriva prostiei nu te poți lupta.

Nici nu-ncerca…repede te va învinge.

Încercați dvs., de exemplu, să-i explicați soacrei cum să aranjeze borcanele în cămară și a doua zi le veți găsi ca și cum ea le-ar fi pus acolo.

Sediul prostiei se află în cap. Dacă se află în altă parte se numește: hepatita, ulcer.

Acestea sunt boli. Bolile dau epidemii; împotriva epidemiilor se fac vaccinuri. De câte ori ați fost vaccinat în cap?

Dacă te dor picioarele, doctorii spun: are picioarele proaste; dacă te dor plămânii ei zic: are plămânii proști. Dar dacă debitezi prostii se spune: totuși are cap frumos.

Dar ce cap frumos răsare. E al meu ? Al meu e oare ? Dar al cui?

O clipă, aici nu e vorba de dubii. Prostul n-are dubii: are numai îngâmfare… și la ureche uite-o floare!

Împotriva prostiei nu exista note. Ce sa faci cu un prost? Să nu-l lași să meargă la școală? Să-l lași repetent? Ești prost? Unde vrei s-ajungă ?

Prostul nu râde. Se supără! Se simte … într-un fel; ceva îl deranjează - ceva ce n-are. Ce are el deranjează pe alții!

Împotriva prostiei nu există medicamente. Nu s-au inventat! Pe lume sunt tot mai puține genii. Noroc că prostia nu doare… Noroc bun!

Proști sunt peste tot: în sală, pe scenă. Pe unii îi vedeți, pe altii nu. Poate nici ei nu vă văd, dar v-aud: nu-s proști degeaba!

Împotriva prostiei nu exista legi. “Cetățeni nu furați”, “Cetățeni nu produceți pagube naționale”. Dar:”Cetățeni gândiți” nu scrie nicăieri.

Chiar așa? De ce-ar scrie? Prostia este o formă organizată de lene.

Majoritatea problemelor există pentru ca ne gândim noi la ele. Ce-mi pasă mie cum a aranjat soacra-mea borcanele !? Dar tot am să-i spun să nu creadă că-s prost!

Pe urmă, gata: mănânc bine, beau suficient, mă simt excelent. Pot să stau în maieu, în geam să mai vorbesc cu vecinii.

- Noroc vecine!

- Noroc vecine!

- …Ce mai fac copii?

- Merg la școală… și-ai tăi?

- Și-ai mei… Ai văzut filmele ?

- Le-am văzut…

- Ai citit ziarele ?

- Le-am citit…

- Ai văzut meciurile ?

- Le-am văzut…

- Hai sănătate vecine…

- Sănătate vecine…

Momental fără ştirea foştilor mei colegi de plaje, am început să folosesc acest domeniu pentru uzul propriu. Iniţial era vorba de un site pentru un bar (defunct acum) în care toţi 3 am investit timp şi bani (destul de mulţi, fie vorba între noi).

S-a soldat cu un eşec financiar şi multă experienţă câştigată. Vorba aia, tot românul visează la un bar, dar numai unii sunt privilegiaţi s-o dea în bară -sic(k)- cu unul.

Acu că se împlineşte un an de la încheierea consemnării sfârşitului, consemnez şi eu începutul pornirii unui nou blog.

Aşa că, tot ce pot ura acum este: Taie Crapu, bre, d-aici.