… si erau cata frunza si cata iarba

A doua zi a inceput prost: m-am trezit la 4 dimineata si nu am mai adormit neam. Pe la 8 m-am resemnat cu gandul, iar pe la 9 (cand mi s-a facut in sfarsit  somn) am trezit si mediaplannerita sa luam micul dejun. Buna ei dispozitie a fost oarecum iritanta la inceput (eu resimtind lipsa de somn), dar dupa ce am ajuns pe acoprisul hotelului si ne-am hlizit la cum se tundeau oamenii in strada m-am mai luminat si eu. Miocul dejun a fost nespectaculos, iar din ceai + cafea nu am indraznit sa bem: parea ca ibricele si canile se spala de 1 ianuarie in fiecare an.Dupa o mica tura de contabilizat likeuri si commenturi am pornit spre old delhi hotarati sa vedem fortul cel rosb (Lal Quila), moscheea cea mai mare din India (Jama Masjid) si vreo 2 bazaruri. Fix a 17a persoana care ne-a abordat (in paranteza fie spus, cam 80 la suta din oameni intorc capul dupa noi pe strada - nu ca in bucuresti numai dupa carmen) a reusit sa ne convinga sa merem la tourist office. Ne-a oprit chiar si un tuk-tuk (o cascaraveta pe 3 roti cu motor in 2 timpi de care-i plin pe aici) pentru care urma sa platim 10 rupii.

M-am indragostit pe loc de traficul din Delhi. Lumea se intelege din priviri, claxonul inseamna, dupa caz, “vreauq sa ma bag”, “franez brusc”, “vin cu viteza” sau “howdy!”. Semnalizarea se face cu mana chiar si la masini iar la semafor lumina rosie semnifica “ultima sansa sa treci”. Trecerile de pietoni sunt puse la deruta totala, nu au absolut nici o semnificatie in tara asta.

In sfarsit, am ajuns la “tourist office”, o darapanatura care ne-a semipus in garda de ceea ce urma. Ne-a preluat un domn care ai fi putut jura ca e din cei care asteapta afara la aeroportul baneasa si care ne-a vorbit intr-o engleza chiar inteligibila. Ne-a urat bun venit si am inceput sa punem india la cale, dupa ce ne-a spus ca rezolva el cu tuk-tukistul (nu avusese sa ne dea rest de la 100 de rupii). Dupa vreo cateva minute in care am discutat planul nostru, a intrat la noi in camera un baiat (european parea, sigur turist) care ne-a spus sa nu avem incredere in domnul cu care vorbeam, ca o sa ne tepuiasca.

Discutia a pirdut din calitate repejor, iar noi ne-am extras frumos frums din tourist office, fara sa dam vreun ban si fara sa ne bagam datele de login la booking.com pe calculatorul domnului “ca sa verificam rezervarile”.

Dupa aventura asta, ne-am hotarat ca nimic nu ne mai abate de la planul nostru. Am mers cu metroul la Chandni Chowk si am luat-o usurel pe strazi spre Lal Quila. Am remarcat ca nu numai zona in care stateam noi este extrem de aglomerata ci si in aproape toate celelalte.

To be continued

p.s.

Postez acest post (sic) neterminat, pentru ca de 3 ori am inceput sa-l scriu si de fiecare data am pierdut continutul. Pot sa spun ca cea de-a doua zi a fost cu totul ceva mai buna decat prima. Trend care s-a pastrat si ulterior.

Voi posta cand voi avea mai mult timp de net la dispozitie

Hare Krishna