aventurile piticilor in tara lui Mogul

Dupa cum stiati cu totii, nu sunt un om prea vorbaret (desi anumite persoane, nu spui care spun ca dimpotriva). In ciuda acestui fapt m-am hotarat sa va delectez cu placerile (sau dimpotriva) noastre turistice pe plaiurile hindice.
De inceput, a inceput relativ bine, n-am uitat nimic important acasa, n-am pierdut avionul, nu ni s-a facut niciunuia rau si am ajuns cu bine la hotel.
Sigur, la fiecare din afirmatiile de mai sus exista anumite nuante. Sa le luam pe rand
1. “N-am uitat nimic important acasa.” Unii ar considera important adaptorul de priza de la british la european. Dar cand stii de la Bozo ca, de fapt gaura de sus e pentru masa si ca deschide celelalte 2 gaurele pentru stecherul normal, e simplu: bagi un pix in gaura de sus si apoi infigi stecherul in cele 2 ramase.
2. “Nu am pierdut avionul.” In schimb, am asteptat 2 ore in plus (pe lang a cele 5:30 planificate) in Kiev legatura cu new delhi. Dupa care am aflat ca avem o pauza mica la Baku. Toate astea ne-au facut sa plecam de-acasa la 8 dimineata si sa ajungem la delhi la 8 dimineata. Urmatoare. Diferenta de fus orar e de 3 ore si jumatate (meri figura dupa cum ar zice un anglo-ardelean mai neaos).
3 “Nu ni s-a facut niciunuia rau”. Nici de la mancare nici de la calatorie. Dar am fost foarte aproape sa ni se faca la vederea unor case din cartierul in care e hotelul. Adevarul e simplu: cuvintele nu te pregatesc suficient. Toata lumea iti spune de jeg. Si crezi ca esti pregatit. Eu n-am fost. Slava lui Budha, asternuturile si baia sunt curate.
Saga gasirii unui restaurant a durat aproape 2 ore, dar mancarea excelenta. Am platit impreuna 4 euro
4. “Am ajuns cu bine la hotel”. Cu exceptia zonei (vezi pct 3) si a faptului ca in mod optimist intelegem cam jumatate din ce spun bastinosii, chiar a fost ok.

Peripetii aditionale au fost la metrou. Prima a fost casiera care s-a prins ca nu stim dcat costa biletele si in loc de 30 de rupii am platit 100. Ea sa fie sanatoasa.
A doua a fost la intoarcerea de la india gate+kahn market cand oameni efectiv se calcau si ne calcau in picioare ca sa prinda locuri pe scaune.
A treia fost la schimbarea metroului cand simtul meu de observatie a fost ingenunchiat de o tanti care mi-a spus ca m-am urcat in vagonul de femei. Nu ne spusede nimeni ca exists asa ceva, dar eu nu realizasem ca sunt singura prezenta masculina intr-o mare de femei.
Pattile misto de pana acum sunt in primul rand faptul ca am trecut cu zambetul pe buze de toate potentialele chestio enervante, ca suntem bucurosi sa fim aici si de-abia asteptam sa vedem chestiile misto. Azi am vazut india gate si connaught placa si eu umul n-am fost prea impresionat.